1. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici ziua,
Cu toate razele-i divine,
Nici semănatul, nici culesul,
Căci toate sunt şi cresc prin Tine.

R: De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu,
N-ar fi nicicând vreun bine,
Căci harul tot, căci harul tot,
Isus, e numa-n Tine.

2. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici seara,
Cu dulci întoarcerile-acasă,
Nici toamna şi nici primăvara,
Căci totul Mâna Ta ni-l lasă.

3. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici noaptea,
Cu odihnirea-nnoitoare,
Nici trecerea ce primenește,
Căci toate sunt a Ta lucrare.

4. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zorii,
Nici dimineață și-nviere,
Nici tinerețea, nici cântarea,
Căci tuturor ești Tu, putere.

5. Dar toate acestea, toate-toate,
Șoptesc și strigă spre-orișicine,
C-ai fost, că Ești și Vei Fi Veșnic,
Frumos și adevăr și bine.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 107.
Autori Text: Traian Dorz si Nicolae Moldoveanu.